Defectul meu poate

 Afară e urgie, sunete se-ntretaie, 

 nimeni nu le distinge rădăcinile, 

 iar praful, vântul săgetător, 

 străpunse-s de lumini orbitoare, 

 metalice, de la subsol. 

  

Eu sunt anemică, pierdută în gânduri îndepărtate; 

m-am detașat de voi, 

am închis de multă vreme ochii, ca să nu vă mai pot vedea. 

  

Însă niciodată nu-mi voi putea închide urechile  și de aceea aș vrea să devin surdă,  să vă părăsesc cu totul,  să nu mai știu nimic din ce-i afară,  pentru că urgia fură bucăți din mine  și nu vreau să rămân goală!  Lăsați-mă să-mi savurez liniștea,  așa cum voi, din plin, trăiți dezastrul de-a vă distruge-ntre voi inimile!

schönen Monat

Distanțe astrologice ne stau în cale,

Crezând că ne vor sfărma speranțele

Ca niște bolovani erodați de timp;

Frumoasă încercare!

Zgomote puternice propagă-se-n neant,

Iar țipete s-astupe cerul,

Tu tot mă vei auzi râzând,

Eu tot te voi vedea.

Și-apoi despică-se în două zarea,

Să mă despic și eu cu ea,

Să te despici și tu cu mine,

Căci mai bine despicată cu lumina ta,

Decât întreagă fără tine.

Și-acum să-mi ierți neobrăzarea,

Dar mai frumoasă ești în goliciunea ta,

Și mai frumos parcă îmi sună “Semiluna”,

Și mai subțire și-arcuită-mi placi,

Decât rotundă, plină, “Luna”.

Rămâi măcar o dată ziua,

Să ne plimbăm pe sub castani,

Și Soarele, zâmbească-ne deasupra...

Ah, ce n-aș da să văd deodată și Soarele și Luna!

Matildele

În cafea trăiesc Matilde
- fete dulci, mici și brunete,
parfumate-n locuri goale,
pe clavicule șiroaie -
Sunt surori cu toate,
și-și împart parfumul;
se dizolvă-n sânul apei,
la căldura focului.
Mai mereu încântătoare, gânditoare,
vesele și des hoinare,
zăpăcite și-ndrăgite,
ele, micile Matilde,
te trezesc de dimineață,
te răsfață, te dezgheață,
te trezesc din vis,
te-agață, efectiv întâmplător.
Toți le cadem des în plasă
și ne-ndrăgostim ușor.
Of, Matildele brunete,
cum ne fură nopțile...

xyz

parcă ai avea două secole de sete de dragoste în tine, iubitule,
așa mă săruți;
de ce faci asta?
de ce mă săruți așa tare?
Tu nu știi că dragostea nu se termină,
de parc-ar fi apa dintr-o sticlă de Borsec?
Și chiar dacă s-ar termina,
tot nu-nțeleg de ce mă săruți așa tare
și de ce mă muști, de parcă mâine n-ai mai avea buze și nici dinți.
Ți-am spus că mă doare
și că am buze sensibile.

Ah, iubitule, acum înțeleg,
ți-e sete și-ai confundat apa din sticla de Borsec
cu dragostea.
acum cere-ți scuze
și hai să ne iubim pe B. B. King. 

Candv-acum

Stăm cuminți, întinși sub stele
pentru a mia oară;
ar trebui să ne fie frig
- eu îți port tricoul, tu porți o cămașă vernil -
dar nu ne e.
Încă miroși a piersică.
Oh, Doamne, mirosul tău merge atât de bine cu stelele...
Vrei să-mi spui ceva, eviți, te-ntorci spre mine,
mă săruți pe frunte,
mă strângi cu putere în brațele tale,
mă-ncalzesti
și-mi sufli în ureche
"iubito, mă simt atât de eu lângă tine”

Suvenir feminin

Tu mereu miroseai a piersică; 

printre șuvițele tale castanii

mereu se rătăcea mireasma aceea proaspătă;

niciodată n-aveam destul sânge-n vene

încât să-mi dezlipesc privirea de pe chipul tău.

Nicio umbră nu-l străbătea și mereu era cald

și plin de iubire.

Tu și iarna miroseai a piersică;

- piersicile erau invidioase pe mirosul tău -

îmi venea deseori să te savurez încetul cu încetul,

să-ți sărut gâtul și pieptul,

să te rup în felii, să te gust,

să-ți storc toată aroma de piersică,

să mi se scurgă printre degete și încă să mai exiști.

Alteori mă săturam doar ascultându-te;

îți priveam dornic buzele cum ți se ondulează,

și concepeam în minte primul nostru sărut.

Uneori, când stăteam unul în fața celuilalt,

și ne povesteam viețile,

îmi doream să fiu simplul pai

cu care îți atingeai buzele,

și de care, mâinile tale aveau mare grijă.

De mine niciodată n-ai avut atâta grijă…

Albastre frunze

În ochii tăi frunze albastre

se scaldă fericite tremurând.

Ce liniște frumoas-ușor se lasă

când te privesc, când te sărut…

 

Tu n-ai idee ce plăcere

nutresc frunzele-n tăcere,

și cât de tare îți iubesc

albastru-ți simplu, tineresc.

 

Dar nicio frunz-albastră n-ar putea

să-ntreacă-n fapt dragostea mea,

și nicio frunză n-o să știe

cum ochiu-ți eu iubesc la nebunie!