Auzisem că ai avea nevoie de niște unde mecanice,
să faci nu știu ce cu ele.
M-am pornit spre tine,
voiam să te iau la întrebări:
“ce, eu nu-ți ajung?”
Pe drum, mi-am dat seama
că ochii tăi mai au ceva
pe lângă toate elementele alea anatomice;
au albastru de la valuri.
Și-am înțeles nevoia ta de unde.
Și mi-am dat seama că ochii mei sunt atât de telurici,
că-și iau culoarea de la munte.
Dacă te-ai întrebat de ce n-am mai ajuns la tine,
să știi că instinctul m-a purtat, exact ca vântul,
către el.
Aveam nevoie de culoare-n ochi.
Dar stai liniștit,
nu degeaba te iubesc ca pe ochii din cap.
