am vrut să te împac,
dar eu nu-mi
găsesc cuvintele atunci când le caut;
ele mă găsesc pe
mine de cele mai multe ori.
m-am gândit la
supărarea ta ca la o rană deschisă:
când e proaspătă,
nu o poţi atinge;
sângerează şi
durerea e ascuţită,
iar palma caldă
înzecit măreşte chinul.
acum că au trecut
săptămâni,
iar rana ta se
transformă într-o cicatrice,
aş vrea să-ţi
spun că cel care ţi-a furat pozele,
nu ţi-a putut fura
amintirile.
dacă o să cauţi
bine,
o să găseşti în
tine secvenţe pe care nici pozele nu le-au putut cuprinde.
suntem norocoşi,
iubitule, căci amintirile cele mai frumoase
noi nu le
fotografiem, ci le simţim.
poate gândul ăsta
şi sărutările
mele
îti vor transforma cicatricea în mângâieri
