Mi-aş dori să-ţi pese

Mi-aş dori să-ţi spun că am cancer
şi că sunt în ultimul stadiu;
că voi muri şi că voi pleca definitiv din viaţa ta.
Mi-aş dori să-ţi pese
măcar în vreun fel.
Şi mi-aş dori să mă îmbrăţişezi, să-ţi fie milă,
chiar dacă nu merit mila nimănui.
Mi-aş dori să închid ochii şi să mor.
Să mor ghemuită, în căldura braţelor tale;
mi-aş dori să mor, să mor pentru totdeauna lângă tine,
iar ţie să-ţi pese...

Eu nu-nţeleg lumea

E plin de doruri, negre doruri;

e plin de linişte şi gol de viaţă.

Nu e nimic aici.

Nu e speranţă şi gândurile mele nu se-agaţă,

se pierd in ceaţă.

Nu e iubire, nu e foc,

e ger în suflete,

e-un fel de joc.

Eu pierd, eu pierd, eu pierd mereu.

Nu mai am suflet,

Deci nu mai sunt nici eu.

Nu e pace, e durere.

Şi e o stare, n-o părere!

Odată

Am vrut odată tot timpul.

Să-l despic, fir cu fir,

aşa cum fac şi-acum, dar cu nisipul.

Am vrut să-l simt între degetele mele

şi-apoi să-l sărut, să-i dau drumul,

să se piardă nebunatic printre firele mele roşcate,

să se aşeze frumos pe ele,

să zâmbească,

să-mi cânte,

să-l privesc şi să mă privească,

să fie al meu,

să fiu a lui.

Am vrut odată tot timpul.

Acum,

acum nu mai vreau nimic.

Inima mea e-o frunză

Azi mi-am pus inima-ntr-o frunză.

Şi frunza am aruncat-o departe,

încât acum, o lume-ntreagă ne desparte.

Nu-mi pare rău, eu n-am pierdut nimic.

Poate doar o inimă fără puls şi fără ritm,

o inimă fără nimic.

Azi inima mea a devenit o frunză.

Da, până şi pe mine mă amuză.

Caută-mă!

Caută-mă printre baloane,

printre ceşti de cafea,

printre umbrele umane,

Caută-m-aiurea!

Caută-mă-n versuri şi-n sunet,

în fulger şi-n tunet,

în arcuri şi-n frunze,

în ochi şi în buze.

Caută-mă-n iad şi-n rai,

în suflet şi-n grai,

în cer şi-n pământ,

în inimă, în gând.

Caută-mă oriunde,

dar nu mă vei găsi niciunde.

Nu mă căuta, eu sunt deja cu tine!

La mulţi ani, mamă!

Mama mea, frumoasă floare,

Tu eşti totul pe pământ!

Când zâmbeşti, parcă răsare

Soarele din vechi mormânt.

Mama mea, iubită mamă,

Tu eşti totul pe pământ!

Parcă totul nu mai doare

Când m-atingi cu-al tău cuvânt.