Goală în neputincioase sentimente

Să mă-nțelegi cum nimeni nu m-a înțeles vreodată

Și-n ochii tăi lumini amețitoare să zăresc,

Întreaga lume să dispară câteodată,

Câteodată, mereu când te iubesc.

În mâinile tale, eu goală să pășesc,

Nici sufletul în mine să nu ardă,

În inima-ți micuță, caldă,

Aș vrea... aievea să mă regăsesc.

Neputincioase sentimente se vaită-n pieptul meu,

Dar niciun sentiment n-o să exprime-ncaltea,

Ceea ce simt eu!

Am să mă ascund

Promit c-am să mă ascund în vise,
Iar voi în zadar mă veți căuta.
Căci niciun vis cu celelalte vise
Nu poate semăna.

Promit să mă ascund în vise,
Iar dacă unul dintre voi mă va visa,
Sunt liniștită, a doua zi mă va uita.

Promit să mă ascund în vise;
Că-n vise pot și eu visa!

Vara sufletului meu

Voi nu știți că ploaie-mi curge-n vene
Și frunze roșii mi-s lipite de retină,
Și liniștea-mi pătrunsă în timpan m-alină,
Că niciun vânt ca cel de Toamnă
nu-mi piaptănă mai bine geană cu geană.
Și voi nu știți a mă-nțelege
Și a-mi spăla durerea,
Dar Toamna asta,
devenind cu toată ființa numai a mea,
ca o dăruire neînchipuită din partea Universului,
mă spală cu prezența
mai bine decât oricine altcineva.
Ea nu-mi atinge mâinile,
Nu-mi atinge obrajii sau urechile,
Nu-mi atinge sânii,
Buzele nici atât,
Dar îmi otrăvește interiorul
Cu interiorul ei plin de plăcere
de septembrie,
de octombrie
și de noiembrie.

Devin imună, încât o iubesc cu toată-mi inima
Pentru că Toamna e de fapt vara mea!