Niciodată

Nici dragostea de mine nu se prinde.
Deci, drag iubite, nu pot să fiu a ta.
Nici mâinile de gât nu-ţi pot cuprinde,
nici chipul a ţi-l săruta.

Nici ochii mei nu pot să vadă
lumina din privirea ta;
şi crede-mă că şi-ar dori să poată
să-ţi simtă trupul pe pupila mea.

Nici vocea nu ţi-o recunosc;
şi plânge surd urechea mea.
Căci glasul tău cel mai frumos
a dispărut aievea.

Şi niciodată n-o să pot
să-mi întregesc fiinţa,
fiindcă tot ce-a fost frumos
a dispărut cu tinereţea.

Stele din cenuşă

Departe de mine, de viaţă, de om,
în alte lumi, cândva, departe, iubindu-ne-vom!
Pe lângă stele din cenuşă şi soare din arţar,
pe lângă geamuri incolore, călcând pe furnicar,
ne vom iubi şi aste toate vor sta şi ne-or privi.

Şi noapte-ar fi mereu, mereu... şi  linişte deplină!
Tu rezemând pe braţul meu clipeşti şi pe retină
un gol imens se instalează, furându-ţi din lumină.
Voi dispărea din ochii tăi mai mici ca prunele de vară;
şi braţul meu îţi va opri nebuna inimă să sară
din pieptu-ţi disperat să mă cuprindă.
Căci de nu vede, să mă simtă!

Şi liniştindu-ţi mintea speriată, te apropii de-al meu glas
ca s-auzi ce nu s-aude de la inimă la pas.
Şi vei murmura întruna, neştiind că eu trăiesc
să te-aud şi să-ţi văd gura cum şopteşte... "te iubesc!".

Joc

Era un simplu joc, prea pueril în sine;
ca mersul pe jos prin mine însămi.

În zadar ţipam: "Daţi-mi pace!";
ei credeau că poate ţip dinadins.

Adevărul era că-mi smulgeau inima din piept,
râzând cu feţele lor meschine,
mişcându-şi construcţiile bolnăvicioase
pe lângă ochiul meu sărac.

Ce idioţenie c-am rămas fără inimă!
Ce idioţenie că nu mai am nici glas!

Mamă

Aş vrea să fiu şi eu aşa frumoasă,
căci eu iubesc înfăţişarea ta;
e cea mai plină de culoare şi de viaţă
şi unde-aievea se scaldă dragostea.

În ochii tăi mereu găsesc lumină
cum nu găsesc în ochii altcuiva;
mereu e caldă şi senină,
mereu la fel de lină în privirea ta.

Iar gura ta e îmbracată-n zâmbet
şi toată fericirea ta acolo o aduni;
nu este gură mai frumoasă
şi ochi mai calzi şi mai nebuni.

Nu am nici glas ca să-ţi şoptească
şi nici cuvant ca să îţi spun
că te iubesc şi ce frumoasă
eşti mama mea, cu ochii calzi şi buni!