Uneori simt că am
atât de multă iubire de împărțit,
atât de multă,
încât nu-mi încape în rucsacul fără fund
și-mi cade pe
jos,
pe pământul ud,
pe pietre,
pe iarbă, pe
flori galbene
- nu știam de
când a început să-mi placă galbenul -
Și-mi dau seama
că toată iubirea mea,
fără să vreau, se
consumă atât de natural
pe lucruri care
nu te rănesc, nu te uită,
pe lucruri care
împărtășesc frumosul
și care-s pure.
Lucrurile astea
nu-și schimbă poziția
nici teoretic și
nici practic – în linii mari -
precum oamenii
care odată ce fac primii pași
devin un soi de
chestii rele.
Uneori am atât de
multă iubire de împărțit,
încât nici nu se
vede
printre atât de
multe răutăți
care, evident,
sunt ale mele!
