Îmi place când plouă...

Îmi place, îmi place când plouă,
îmi place atât de mult,
că parcă până atunci am fost pe jumătate goală
şi ploaia m-a întregit.

Îmi place când plouă,
când din cer cad pistrui albaştri,
pistrui lichizi şi reci,
şi când m-ating, am impresia că mă atingi.

Prin ochii tăi

Nemuritor cu ochi de sticlă
şi braţe din paie sparte,
mi-ar plăcea să-mi furi capul
într-o zi.
Să-l iei cu tine în lumea
cu ploaie caldă, fierbinte,
să facem baie amândoi,
să-mi împrumuţi ochii tăi
şi cu ei să-ţi văd cerul.
Tu ai cer în loc de inimă
şi prin vene-ţi curge ploaia.
Ţi-aş iubi ploaia ne-ncetat,
fără să gândesc, fără să văd.
Stii, te-aş iubi,
dar tu nu ştii cum e să ştii!