Dizolvare sau îngheţ

Stropi nebuni pe trupu-ţi gol
se trezesc în agonie.
Trupul tău e rece-n somn,
iară stropii-ţi dorm pe tine.

Îngheţat-au mici pe-ţi tâmplă
şi-ţi răcesc în vene sânge.
Nu e linişte, e vâlvă,
pentru că şi corpu-ţi plânge.

De ce dai în mine, tată?

De ce dai în mine, tată?
Nu ţi-e milă când mă vezi?
Şi de ce nu vrei a crede
că mai doare câteodată
inima ce n-o-nţelegi?

De ce dai în mine, tată?
Nu ai fost şi tu copil?
N-ai avut şi tu un tată
să-l iubeşti şi să te bată?

De ce dai în mine, tată?
Când iubirea mea e toată
singură, împrăştiată?
Crezi că nu-i destul amar?

Dă în mine-atunci! dar tată,
teamă mi-e că poate,
am să te urăsc vreodată.