De ce dai în mine, tată?
Nu ţi-e milă când mă vezi?
Şi de ce nu vrei a crede
că mai doare câteodată
inima ce n-o-nţelegi?
De ce dai în mine, tată?
Nu ai fost şi tu copil?
N-ai avut şi tu un tată
să-l iubeşti şi să te bată?
De ce dai în mine, tată?
Când iubirea mea e toată
singură, împrăştiată?
Crezi că nu-i destul amar?
Dă în mine-atunci! dar tată,
teamă mi-e că poate,
am să te urăsc vreodată.
2 comentarii:
Trista poezie....:|....dar buna ;))
Este o poezie foarte frumoasa si foarte sensibila. Bine lucrat!!
Trimiteți un comentariu