începe cu o poezie
pe care n-am scris-o
nici pe ploaie, nici pe vânt,
nici pe iarbă, nici pe mare,
ci pe brațe.
Povestea mea așteaptă
toamna,
atunci e mai cald în suflet
și aerul e mai respirabil,
iar culorile sunt mai dese
și mai pline de viață,
iar eu le găsesc mai ușor
printre forme.
Povestea mea de august
nu e o poveste.
Dar sper că va deveni o poezie de septembrie.
