am vrut să te împac,
dar eu nu-mi
găsesc cuvintele atunci când le caut;
ele mă găsesc pe
mine de cele mai multe ori.
m-am gândit la
supărarea ta ca la o rană deschisă:
când e proaspătă,
nu o poţi atinge;
sângerează şi
durerea e ascuţită,
iar palma caldă
înzecit măreşte chinul.
acum că au trecut
săptămâni,
iar rana ta se
transformă într-o cicatrice,
aş vrea să-ţi
spun că cel care ţi-a furat pozele,
nu ţi-a putut fura
amintirile.
dacă o să cauţi
bine,
o să găseşti în
tine secvenţe pe care nici pozele nu le-au putut cuprinde.
suntem norocoşi,
iubitule, căci amintirile cele mai frumoase
noi nu le
fotografiem, ci le simţim.
poate gândul ăsta
şi sărutările
mele
îti vor transforma cicatricea în mângâieri
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu