Suvenir feminin

Tu mereu miroseai a piersică; 

printre șuvițele tale castanii

mereu se rătăcea mireasma aceea proaspătă;

niciodată n-aveam destul sânge-n vene

încât să-mi dezlipesc privirea de pe chipul tău.

Nicio umbră nu-l străbătea și mereu era cald

și plin de iubire.

Tu și iarna miroseai a piersică;

- piersicile erau invidioase pe mirosul tău -

îmi venea deseori să te savurez încetul cu încetul,

să-ți sărut gâtul și pieptul,

să te rup în felii, să te gust,

să-ți storc toată aroma de piersică,

să mi se scurgă printre degete și încă să mai exiști.

Alteori mă săturam doar ascultându-te;

îți priveam dornic buzele cum ți se ondulează,

și concepeam în minte primul nostru sărut.

Uneori, când stăteam unul în fața celuilalt,

și ne povesteam viețile,

îmi doream să fiu simplul pai

cu care îți atingeai buzele,

și de care, mâinile tale aveau mare grijă.

De mine niciodată n-ai avut atâta grijă…