se scaldă fericite tremurând.
Ce liniște frumoas-ușor se lasă
când te privesc, când te sărut…
Tu n-ai idee ce plăcere
nutresc frunzele-n tăcere,
și cât de tare îți iubesc
albastru-ți simplu,
tineresc.
Dar nicio frunz-albastră n-ar putea
să-ntreacă-n fapt dragostea mea,
și nicio frunză n-o
să știe
cum ochiu-ți eu
iubesc la nebunie!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu