Mai

Regăseşte-mă-n mâinile tale
Ori şterge-mă, să merg pe altă cale.

Sau dacă vrei, mai lasă-mă un ceas
Să te ascult, să-ţi fur din glas.
Mai lasă-mă puţin prin palme
S-alunec prin şanţurile sale.
Mai ţine-mi căldură un timp,
Căci deja mi-e frig, deja nu o mai simt.
Mai varsă-ţi privirea peste trupul meu,
Mai cântă-mi despre suflete mereu,
Mai strânge-mă pân' oi afla
Ce se află-n mine: Iubire ori ura ta.

Mai zboară-mă prin vise,
Pictează-mă, trăieşte-mă cu fise,
Mai spune-mi cele zise,
Respiră-mă, căci trebuie să ai
Oxigen impur, ce fără să vrei, altora îl dai.

Dansează-mă, croieşte-mă şi-oi fi
Nimic şi tot ce ţi-ai putea dori.

Mai fă-o pentru mine înc-odată,
Căci timpul nu se-opreşte şi nu iartă.

Dorinţă

Azi bate vântul şi stropii îi alungă.
Aş vrea să îi ajung, ori ei să mă ajungă.
Dar prea departe-s de mâinile mele,
De sentimente, de simţirile cele
Ce mă strivesc, mă obosesc devreme.

Aş vrea să îi ating, să îi zdrobesc de mine...
Aş vrea să mă avânt, să mă lipesc de ei,
Să urlu ca mi-e rece, să urlu că sunt grei!

Aş vrea să pot să vreau să uit
Cum se-aude al lor cânt.
Aş vrea să pot să şterg cumva
Urma lor din amintirea mea.

Aş vrea să pot, dar nu mă lasă
Inima ce îmi e laşă.
Aş vrea să pot să fiu cu ei
Aşa cum sunt când suntem trei.
Aş vrea să înţeleg ce spun
Atunci când razele de soare sunt pe drum.

Aş vrea să ştiu ce ar putea
Să îmi schimbe mie calea...
Cine ar putea să-mi ia durerea,
Dacă nu doar ploaia, vremea?!

Nori negri

Cristea Alexandru - Gabriel


Rupţi din întuneric, din negrul pur,
Se-abat peste oraş şi ca un lup nesătul,
Muşcă din liniştea mulţimii, o devorează;
Minţile slabe şi muritoare ...
Cu acorduri fulgerătoare
Le bagă-n metastază.

Lumini apocaliptice străbat un orizont frânt din coşmar ...
Rugăciuni se ridică la cer în zadar ...
Arcuri de energie sublimă despică tot în cale
Precum şi sufletele ale căror speranţă moare.

Un moment de linişte urmat de un vuiet grav:
Giganţii s-au prăbuşit peste spiritele ce, firav
Au încercat să-şi protejeze apropiaţii
Dar s-au văzut morţi unii pe alţii
Striviţi de plumbul necruţător
Al unor nori ce păreau doar de decor ...

Rain makes everything better.

Rain makes everything better.

F&B

Ai apărut din neant
Şi ai furat bucăţi di mine.
Nu ştiu ce s-a-ntâmplat,
Dar toţi furaţi puţin din mine.

Dac-aş fura şi eu din voi,
Iar voi n-aţi mai lua din mine,
Probabil aş muri de drag,
De dragul bucăţilor divine.

Am observat că orice aş avea,
Nu pot să-nchid nimic în mine;
Probabil am pierdut eu cheia
Şi am rămas doar cu ideea.

Aş da orice să nu furaţi
Amintirile cu voi şi tine;
Aş da orice să mă lăsaţi
Să iau ploaia ce tocmai vine.
Aş da orice să nu uitaţi
Să vă gândiţi, să vă plimbaţi,
Să înţelegeţi de ce eu
V-am uitat atât de greu.

Ploaia

Auzi cum bate inima tic-tac
Şi cum în mine pulsul venele îmi sparge?
Ce crezi că aş putea să fac?
Căci toată lumea tace..

Mă cheamă ploaia, şi-aş fugi!
Dar fără tine, mi-e prea rece.
Te rog, nu vreau ca ploaia mea să plece
Până ce buzele tale nu vor trece
Ca simţirile să mi le-nece.

Uite, îţi dedic ploaia
Şi tot ce e în mine.
Dar modelează iar văpaia
Ce se găseşte mică-n tine.

Dacă ploaia ar fi o coală de hartie, aş scrie pe ea toate cuvintele pe care inima le simte, dar mintea nu le percepe. Şi-apoi aş împacheta ploaia şi ţi-aş trimite-o.

Iea (Ielele)

Ţi se topeşte între buze
Un cub de gheaţă modelat.
Nu încerca să cauţi scuze,
Gâtu-ţi era prea însetat.

Şi păru-ţi alb cade pe spate
Şi de podea el e izbit.
Nu aş putea să spun că face parte
Din trupul tău întinerit.

Pe gât porţi încă tatuat
Buzele reci şi albe
Cu care ultima dată te-a sărutat
Lăsându-ţi parfum de nalbe.

Ai trupul gol şi gol de alb.
Ai trupul mic. Micuţ şi slab.