Auzi cum bate inima tic-tac
Şi cum în mine pulsul venele îmi sparge?
Ce crezi că aş putea să fac?
Căci toată lumea tace..
Mă cheamă ploaia, şi-aş fugi!
Dar fără tine, mi-e prea rece.
Te rog, nu vreau ca ploaia mea să plece
Până ce buzele tale nu vor trece
Ca simţirile să mi le-nece.
Uite, îţi dedic ploaia
Şi tot ce e în mine.
Dar modelează iar văpaia
Ce se găseşte mică-n tine.
Dacă ploaia ar fi o coală de hartie, aş scrie pe ea toate cuvintele pe care inima le simte, dar mintea nu le percepe. Şi-apoi aş împacheta ploaia şi ţi-aş trimite-o.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu