Cristea Alexandru - Gabriel
Rupţi din întuneric, din negrul pur,
Se-abat peste oraş şi ca un lup nesătul,
Muşcă din liniştea mulţimii, o devorează;
Minţile slabe şi muritoare ...
Cu acorduri fulgerătoare
Le bagă-n metastază.
Lumini apocaliptice străbat un orizont frânt din coşmar ...
Rugăciuni se ridică la cer în zadar ...
Arcuri de energie sublimă despică tot în cale
Precum şi sufletele ale căror speranţă moare.
Un moment de linişte urmat de un vuiet grav:
Giganţii s-au prăbuşit peste spiritele ce, firav
Au încercat să-şi protejeze apropiaţii
Dar s-au văzut morţi unii pe alţii
Striviţi de plumbul necruţător
Al unor nori ce păreau doar de decor ...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu