Stropii cad şi timpul trece.
Azi e toamnă şi e rece.
Stau chircită într-un colţ
şi aştept. Aştept un glonţ.
Vreau un glonte să mă prindă,
să mă şteargă, să-mi ucidă
tot ce-a fost cândva visare.
Căci de mâine, jur că sunt doar vânt în zare!
Nu mai vreau nici cer, nici mare.
nu mai vreau pământ şi soare.
Nu mai vreau sunet şi feţe;
vreau să fiu doar vântul rece,
ca să şterg ce nu se şterge!
4 comentarii:
E perfectă și merge cu http://www.youtube.com/watch?v=vQVeaIHWWck&feature=related .
Se potriveste perfect cu atmosfera de afara.:D
Am scris-o afară. :d
nimic nu se va sterge... totul ramane acolo, intact,,, timpul nu mai vindeca rani,
Trimiteți un comentariu