Tu nu vezi!

Tu chiar nu vezi cum scara asta urcă
Şi păsările-n zbor le-apucă?
Le prinde, le capturează între fiare,
Şi ele mor, mor fără de scăpare.

Tu chiar nu vezi cum cerul rupe,
Cum îl doare şi erupe?
Şi curg stropii peste ele,
Peste păsările mele.

Chiar nu vezi că-n drumul ei
A ucis păsări şi zei?
Chiar nu-ţi pasă c-ar putea
Să strivească lumea mea?

Scara ta din gânduri rele
A ucis păsările mele.
A ucis şi cerul care
Mă-nvelea cu-a sa splendoare.

Schimbă-ţi scara; nu uita
C-ai ucis cu treapta sa.
Schimbă-ţi scara şi-aş putea
Să-nţeleg greşeala ta.