O întâmplare şi un vis

Tai Chi Too - Sacral Nirvana


Balan Diana Elena

Nu am crezut niciodată şi nici nu cred
Că te voi uita ca un creştin pe Mahomed.
Inconştient sau nu, eu te voi păstra
Undeva, într-un colţ din inima mea.
Poate-mi vei mai apărea
În visuri sau în vise,
Sau poate în amintiri nestinse,
Când pe cer se va afla o singură stea,
Sau mai multe, nici nu va conta.
În minte eu te voi avea mereu
Măcar ca un prieten ce eu
Cândva am avut şansa de a-l cunoaşte
Nu doar la suprafaţă, ci în adâncime,
Aceasta fiind cauza pentru care s-a putut naşte
Un sentiment mai intens măcar cu o miime
Decât cel ce l-am simţit cu un băiat dinaintea ta,
Dar pe care cu ajutorul tău l-am putut uita.

De fiecare dată când te-ai supărat,
În cele din urmă dându-mi seama că ai dreptate, eu indat’
Mi-am cerut iertare şi am plâns
Că din cauza mea tu ai ajuns
Să-ţi iroseşti o secundă din viaţă cu mine
În loc să zâmbeşti sau să râzi - mai bine.
Atunci eu doar îmi doresc
Să nu mai respir, să nu mai trăiesc.
De ce simt aşa? Eu ştiu.
Şi poate că-ţi voi şopti într-un târziu,
Sau în secunda ce va urma
Când în cuvinte aş putea imprima
Trăiri şi lacrimi. Astfel putându-mi descărca
Decizii pe care demult le-am aplicat.
Pentru mine, contează doar atât:
Ca tu şi ceilalţi să zâmbiţi!
Faptul că mie sufletul mi-e mut
Sau că urlă scăldat în lacrimi fierbinţi,
Pentru mine e totuna şi nu mi-ar părea rău
Că aş putea rămâne în urmă, nisipul scurgându-se mereu;
Uitându-mă pe mine, o muritoare pitică,
Ce nu poate săvârşi lucruri tocmai pentru că e mică.

Şi totuşi, uneori simt că aparţin acestei lumi,
Că trăiesc, că iubesc, că se pot întâmpla minuni.
Nici eu când privesc nu-mi vine a crede
Că pot spune astfel de cuvinte şi că pot ucide
Un timp care pân-acum m-a urmărit
Dorindu-şi cu asprime să mă fi strivit
Pe-acest drum pietros şi prăfuit.
Dar acum m-am ridicat,
Păşesc înainte ca un om beat
De un parfum sau un sărut ce mi s-a imprimat
În suflet şi în minte fără să fi observat.

Secunde şi clipe noi am spulberat
Când împreună ne-am aşezat pe-un oarecare pat.
Cu cinci cuvinte m-ai atras spre tine
Şi m-am pierdut în câteva mişcări line
Ale unor buze însetate de-al tău dor
Dar care nu au mai existat în minutul următor.
Mi-am dorit să opresc timpul în loc.
Nu ştiu dacă mi-a reuşit.
Eu nu am mai ţinut cont deloc
De el sau de orice alt factor extern care-ar fi intervenit.
În întuneric eu ţi-am putut observa
Doi ochi ce mi-au zâmbit şi gura ce-nainta
Spre a mea
Strivind centimetrii ce te depărtau de ea.
Cuvinte ce niciodată nu le-am auzit
De la nimeni, spuse de tine m-au uimit.
În gând eu atunci ţi-am mulţumit
Şi-am simţit că emoţiile s-au însutit.

Tot ce ai rostit mi-a demonstrat
Că ai grijă de mine şi că la un moment dat,
Un minut din timpul tău mi-l acorzi mie,
Reflectând la ce s-ar întâmpla dacă prin absurd eu ţie
M-aş dărui cu totul, devenind a ta
Pentru o secundă, o noapte, sau o lună. Dar,
Asta nu depinde doar de unul din noi,
Ci şi de sentimentele care-ar lega doi
Dintre aceşti oameni ce supravieţuiesc
Şi care-n această lume păşesc.
La aceste aspecte m-am gândit de zeci de ori,
Când neputând să adorm şi nedorind să număr miori
Pe o câmpie verde în plină primăvară,
M-am gândit la tine şi prima şi ultima oară.
Întrebări au răsărit în timp ce
Răspunsurile deveneau cât un purice.
Chiar dacă ele apăreau,
Totuşi nu reuşeau
Să acopere semnele de-ntrebare ce apăreau.

Pe lângă clipele petrecute cu tine,
Ce sigur vor mai rămâne
Un timp în inima mea,
S-a mai petrecut şi altceva
Ce mi-a atras atenţia.
Dorinţa ta de a rămâne cu tine
Până a doua zi, adică “până mâine”
M-a ajutat să dau naştere pe moment
În colţul gurii, unui zâmbet evident.
M-a bucurat şi faptul că a rămas
Mirosul meu ca un răvaş,
Cu scopul de a nu mă uita
Astfel, cuibărindu-mă mai mult în inima ta.

Tu poate ai avut o noapte liniştită.
Dar pentru mine,nu poate fi aşa numită.
De zeci de ori când mă trezeam
în noapte, tot la tine mă gândeam
Şi când adormeam, tot pe tine te visam.
Vedeam şi trăiam în acelaşi timp,
Clipe şi minute de romantism.
Dimineaţa m-am trezit tulburată,
Îmi doream să mai adorm încă o dată,
Pentru ca apoi să spun: ”Ei bine,
Eu sigur simt asta pentru tine.”.
Dar din păcate nu prea se-ntâmpla aşa.
Eu nici acum nu ştiu cum va evolua
Sentimentul acuns din inima mea.
Dar poate voi afla peste un timp oarecare
Şi te voi întreba:” Tu oare
Mai ţii minte când îmi spuneai
<Iubita mea oricând şi oriunde>>?
Dar poate vei uita, şi-aceste suflete flămânde
De dragoste şi iubire se vor sătura
Şi-n urma lor nu se vor uita.
Însă eu sper să nu fie aşa.
Dacă ţii la o persoană cu adevărat
Ştii sigur că la un moment dat
Îţi vei mai aminti cu drag de ea,
Aducerile-aminte nu vor înceta
Şi măcar pentr-o secundă îţi va lăcrima
Unul din ochi. Dar îl vei şterge cu mâneca
Şi vei şopti ca un muritor
Că ea te-a uitat chiar dacă ţie ţi-e dor.
Dar nu te încrede în asta tot timpul.
Pentru că sunt şi excepţii şi poate-n minutul
Când ţi-ai adus aminte de ea,
Dânsa suspina sau poate plângea
Că niciodată nu te-a putut uita
Şi că te vrea din nou lângă inima sa
Să-i fii prietenul ce i-a fost aproape
În fiecare zi şi-n orice oră din noapte.