Printre

Cristea Alexandru Gabriel


El e doar un simplu băiat,
Dar în acelaşi timp complicat...
Un poem dinăuntru plecat
Să-i amintească ce-a învăţat.

.
.
.

Printre grijile ce le are
El caută unicul soare...
Acela ce nu mai apare
Dar speranţa lui nu moare.


Printre-atomii de parfum,
O priveşte de nebun
Se gândeşte "Ce să spun ?"
"Dar mai bine-mi văd de drum ..." .

~"... să las timpu' să vorbească"
"Lucruri bune să sădească".


Printre stropii reci de ploaie
Calcă-n unde prin băltoaie.
Zăreşte pe drum şiroae
Ce curg ca literele pe foaie.


Printre rânduri şi-amintiri
Gânduri, tristeţi, fericiri
Se trezeşte-n lumea plină
De necazuri şi iubiri.


Printre vorbe aruncate
Loc îşi face şi răzbate
Sprijinit de-amici ce, poate
Şi-ar da viaţa, tot şi toate.


Printre sunete sublime
Muzica-i curge prin vene;
Reuşeşte să-i aline
Lipsa lui de trăiri fine.

.
.
.

Printre mii şi mii de lucruri ,
Printre zeci de neajunsuri ,
Printre stări de veselie,
Printre cele de-anemie
E un trecător prin viaţă
Tot greşeşte dar învăţa
Reuşeşte, nu renunţă
Că nu-i zi făr' de povaţă
Sau un zâmbet larg pe faţă.