flori de soc

Am fost aseară încet, încet,
desculți și plini de vise,
într-o poiană cu un suflet,
despre care-am auzit cândva,
că flori de soc i-atârnă-n frunze
și-am vrut să iau și eu doar câteva.

Aveam la mine-o carte veche,
plină ochi cu versuri calde,
și-n ea voiam să pun pereche
flori de soc și al tău "haide!"

Strigau de jos petale albe,
luminate-n raza lunii...
păcat că poate nicio parte
n-ar fi-ncăput în acea carte.

Ne-am făcut loc printre ele
și ne-am așezat cuminți,
nici noi și poate că nici ele
n-am fost vreodată atât de fericiți!

Îmbrățișați și îmbrăcați în flori de vară,
mirosind a soc,
de-asear-am început iar să visăm,
iar astăzi ne-am mutat afară
și locuim cu florile de soc.