Versuri și cireșe, pe tâmple sărutări,
mâini în mâini și capul meu mai nou îți este
sprijin ochilor.
Ca o busolă cred că sunt, buzele-mi sunt sudul
și-ncerci pe harta chipului să-mi găsești sufletul.
Nordul mi-e privirea
și către ea ar trebui să te îndrepți,
dar ce grea e stăpânirea,
din buze să nu te hrănești.
Urcă puțin pe vârf de nas și te-odihnește,
de-acolo sigur vei vedea;
nu mai ai mult, uite-mi privirea,
grăbește-te spre ea!
Dar când ajungi, pășește-ncet,
și-acolo o să afli, dacă ești atent,
că sufletu-i ascuns de lume
în ochi, sub pleoapele nebune.
O să ți-l dau, dar drag iubite,
ascunde-mi-l de lumea de afară,
păstrează-l limpede și-n fiecare seară,
veghează-l cum știi tu mai bine
și crește-l lângă tine,
căci doar acolo, sufletului meu îi este cel mai bine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu