Afară e urgie, sunete se-ntretaie,
nimeni nu le distinge rădăcinile,
iar praful, vântul săgetător,
străpunse-s de lumini orbitoare,
metalice, de la subsol.
Eu sunt anemică, pierdută în gânduri îndepărtate;
m-am detașat de voi,
am închis de multă vreme ochii, ca să nu vă mai pot vedea.
2 comentarii:
frumos! felicitari si sa ai parte de multa inspiratie in continuare.
Multumesc!
Trimiteți un comentariu