Dacă te-aș
fi întrebat de ți-e frig,
tu, încrezătoare,
mi-ai fi atins fața încrețită
cu mâinile-ți
fine și palide și reci,
și te-aș fi
strâns cât mai tare, lângă inima mea fierbinte,
ca să te-ncălzesc.
Dacă te-aș
fi întrebat de ți-e sete,
mi-ai fi dăruit
un colț din buzele tale uscate
pentru o
fracțiune de secundă,
și-aș fi
știut că ai nevoie de sărutările mele organice
ca să-ți
astâmperi setea.
Dar dacă
te-aș fi întrebat de ți-e dragoste,
n-aș fi
știut să te descifrez,
cum n-o să
știu niciodată;
bănuiesc
c-aș fi fost nevoit să te iubesc?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu