Decizie la rece.

Îşi scutură de câteva ori capul, ca şi cum ar fi putut renunţa la somnul ce-i tulbura privirea şi-i clătina mersul, şi se îndreptă către fereastra larg deschisă, pe unde vântul îşi crease deja culuar spre interiorul camerei, şi de unde dealurile de un verde ţipător păreau că formează o scenă rătăcită printre nori şi ceaţă. Cu ochii încă umflaţi de somn şi cu gândurile încă amorţite, se pripi în faţa geamului. Răcoarea îi intra prin fiecare moleculă şi îi paraliza uşor trupul mic, lăsând-o cu privirea rece, încât ai fi spus că n-are incotro să facă, şi ţi-ai fi dorit să poţi cumva să schimbi toate astea. Şi parcă auzindu-ţi gândurile şi dorintele, ochii i se dau peste cap, şi mâna i se îndreaptă uşor către rama ferestrei, izbind-o şi închizând-o. Totul se calmează, până şi inima-i bate mai uşor, muşchii feţei se relaxează, iar căldura se reinstalează treptat în trupul ei. Realizează faptul că nu mai simte vântul şi tresare ca un om lovit în ce are mai scump in lume. O bucată de sticlă, şi gândurile tale, o despart de briză, de valul ce avea să o împrospăteze. Şi cum ar putea să ţi-o ierte când gândul tău aparent nevinovat, s-a strecurat printre ale ei, şi i-a schimbat complet deciziile?


Kotaro Oshio - wind song

Asculta mai multe audio diverse