Întâmplarea face...

Întâmplarea face să fac ceea ce nu credeam că o sa fac. Să scriu aicişa, pe bloguleţ. Nu mi-am propus nici măcar o secundă mică, mică să postez, dar se zice că cele mai bune lucruri se întâmplă atunci când nu sunt plănuite. Nu ştiu ce lucru bun o insemna astă postare, dar ceva înseamnă.
Recunosc că m-a durut fix undeva de bloguleţ în ultima vreme. Şi-mi pare rău, pentru că n-am nici măcar o scuziţă. Idei aş fi avut, căci ideile-mi vin, pot spune, ca pe bandă rulantă. Probabil că banda s-a stricat puţin, şi iată, ideile au întârziat niţel să apară.
Mă gândeam să precizez că am intrat şi eu la liceu, având în vedere că am chiulit de aici. Dar ar fi o replică tuflită exact unde nu-i e locul. Tuflită, netuflită, încape şi ea printre celelalte replici trântite. Deci da. Am intrat la liceu şi e bine, şi-i frumos, şi e greu, şi e diferit, şi e DIFERIT. Şi am banca a 3-a de lângă fereastră, şi am şi caloriferul lângă mine, şi e doar al meu. Şi asta a sunat egoist. Mănânc în fiecare zi chimie şi fizică pe săturate, şi incepe să mi se acrească. E la fel cum e cu ciocolata. De la prea multă te strici la burtă şi dai in diaree. Eu n-am dat încă, dar simt că o să dau.
Sunt o frustrată şi jumătate. N-am învăţat nici în acest an să pedalez, şi doar am zis că o voi face! Nu pot să ţin şi eu ghidonul ăla drept şi să mă plimb stânga-dreapta?! Din câte văd, nu pot. Nu am nici bicicletă, aşa că probabil voi învăţa să pedalez în aer. N-am voinţă, asta e!
Mai noi, care de fapt sunt mai vechi, dar sunt noi aici, editez şi scriu poezii, şi fotografiez, şi toate-mi ies cum îî ies unui stângaci. Şi ce e şi mai nou, şi e şi al naibii de ciudat, căci nu credeam că voi ajunge vreodată să zic asta, e faptul că de fapt imi place gustul de cafea. Şi ce el al naibii de ciudat, e chestia că eu, cândva, uram la culme gustul cafelei. Lucrurile se schimbă brusc, atunci când te aştepţi mai puţin, şi ce e grav, e faptul că se schimbă fără să-ţi ceară şi ţie o părere.
În ceea ce priveşte statistica viselor şi coşmarurilor mele, o duc destul de prost. Se pare că visul cu sfârşitul lumii l-am primit într-o doză prea mare, şi acum, acum nu mai primesc nimic. Nimic demn de a fi notat pe foaie albă. E grea viaţa unui pământean, e grea viaţa fără vise. Iar când scriu, scriu doar din scursurile minţii mele, scriu doar "tembelităţi" care în esenţă n-au niciun miez de nimic. Şi cum nu primesc de fiecare dată ce vreau, o să fac cum am mai făcut de "n" ori: o să-mi înghit limba şi o să dorm fără vise.
Mai adaug doar ceva în postarea asta de nimic. Am realizat ceva. Plăcile sunt naşpa! Se poartă bluclele!

Şi ca să nu vă inecaţi numai cu perlele mele, ia inecaţi-vă voi şi cu perluţele unui copchilaş de clasa a III-a.
Inecare plăcută, dragii mei! >:d<