Lumină se-nfiripă

Dacă ar fi la mine-n așternut,

sub valurile mele verzi de falsă mătase,

să mă sărute pe frunte

și să-mi lase urme de lumină portocalie,

galbenă și gri…

să ne-mbrățișăm de nebuni

sub lumina difuză

și să mă privească cu-n singur ochi, 

să râdem

și să-mi spună că-s frumoasă... 

Apoi să-nchidem fără sfială ochii,

știind că oricând îi vom deschide

ne vom regăsi și ne vom povesti de vise;

Iar dimineața m-ar copleși de tristețe,

când,

deschizând ochii,

te-aș vedea depărtându-te de mine

și de așternutul meu... 

Dac-ai fi, lună, la mine-n așternut,

Să mă săruți de noapte bună…