Joc

Era un simplu joc, prea pueril în sine;
ca mersul pe jos prin mine însămi.

În zadar ţipam: "Daţi-mi pace!";
ei credeau că poate ţip dinadins.

Adevărul era că-mi smulgeau inima din piept,
râzând cu feţele lor meschine,
mişcându-şi construcţiile bolnăvicioase
pe lângă ochiul meu sărac.

Ce idioţenie c-am rămas fără inimă!
Ce idioţenie că nu mai am nici glas!