luni, 17 octombrie 2011

Odată

Am vrut odată tot timpul.

Să-l despic, fir cu fir,

aşa cum fac şi-acum, dar cu nisipul.

Am vrut să-l simt între degetele mele

şi-apoi să-l sărut, să-i dau drumul,

să se piardă nebunatic printre firele mele roşcate,

să se aşeze frumos pe ele,

să zâmbească,

să-mi cânte,

să-l privesc şi să mă privească,

să fie al meu,

să fiu a lui.


Am vrut odată tot timpul.

Acum,

acum nu mai vreau nimic.

2 comentarii:

Andreea spunea...

Deținătoarei de fire roșcate îi place. Mult. Mulțumesc! >:d<

Alexandra spunea...

>:d< >:d< >:d<