Am vrut odată tot timpul.
Să-l despic, fir cu fir,
aşa cum fac şi-acum, dar cu nisipul.
Am vrut să-l simt între degetele mele
şi-apoi să-l sărut, să-i dau drumul,
să se piardă nebunatic printre firele mele roşcate,
să se aşeze frumos pe ele,
să zâmbească,
să-mi cânte,
să-l privesc şi să mă privească,
să fie al meu,
să fiu a lui.
Am vrut odată tot timpul.
Acum,
acum nu mai vreau nimic.
2 comentarii:
Deținătoarei de fire roșcate îi place. Mult. Mulțumesc! >:d<
>:d< >:d< >:d<
Trimiteți un comentariu