marți, 14 august 2012

Rămâi!

Țesută încet cu degetele calde,
cu mâinile-mi tremurânde
și pline de sărutul tău,
cu inima-mi ce arde,
ce iubește, ce ascunde
dragostea în hău, departe,
îți șoptesc întocmai:

Măcar ca umbră, rogu-te, rămâi!

3 comentarii:

CostinC.info spunea...

Geniala, ca de obicei! :) >:D<

Alexandra spunea...

>:d< multumesc!

Narcis. spunea...

Poezia imi aminteste de serile in care eram la tine, iar tot ce auzeam de la tine era un calduros "ramai", iar "ramai" imi aminteste de poezia lui Eminescu. :))
Ah, partea cu Eminescu a stricat tot romantismul. :)) >:D<