Observă detaliile-n ochii mei

Nu mă inspiră! Nimic nu mă inspiră!
Nu scriu nimic şi timpul meu expiră.

Un kilogram de vise aş dori.
O să mănănc din ele şi-apoi oi scrijeli
Ideile cu dinţii, voi şterge cu pomeţii.
Un kilogram de ani şi o cafea,
Să am mult timp de partea mea.
Şi-o să-i aleg ca merele:
Pe cele verzi le mai păstrez,
Pe restu' le teleportez.

Iar de nu,

O să râd cu anii mei,
Chiar de-or îmbătrâni, dragii de ei.
O să bem cafele coapte
Cu prietenii în noapte.

O să scriem despre voi,
Litere şi oameni goi.
Şi-o să scrijelim pe buze:
"Au fugit a noastre muze!"

Simţiri pe vise ori vise pe simţiri

Cânţi, dar vreau să-mi cânţi şi mie.
De ce te-ascunzi? căci nimeni n-o să ştie.
Păstrăm secret. Secret lângă secrete.
Le ţin în hanorac şi au şi etichete.
N-o să le-ncurc, deşi sunt foarte multe.
Am ochii buni, îi am lipiţi în frunte.
Şi am simţiri cam parazite,
Simţiri cam nesimţite.

Secretele-s în siguranţă, dragul meu "MEREU"
Atâta timp cât simţirile vor parazita în buzunarul meu.

Îmi cânţi ori cântă-le secretelor,
Şi îţi promit că o să schimb locul urechilor.

Cânţi, dar vreau să-mi cânţi şi mie.

"Nu are nume"

Dima Raluca - Paula


Vino iar şi mă-mbată cu parfum de tei
Şi nu mă lăsa cu aceiasi doi porumbei
Innebuniţi de miresmele dragostei..

Vino iar să ne plimbăm pe plăcutele alei
Pe a căror margine cântau adesea brotăcei,
Vino iar să-ţi pot scrie cu condei,
Că te vreau, iar tu, iubite.. că mă vrei.

Confuz!

Mai puţin decât eroare,
E o simplă întâmplare.
Domnilor şi domnişoare,
Vă prezint a mea lucrare!


Stropii şi picăturile – Fraţi gemeni

E mai mult decât frumos!
E sublim, spectaculos
Cum pe pielea mea cea albă
Mii de stropi micuţi de apă
Se aşează ordonaţi,
Se usucă neschimbaţi
Şi îi dă hăinuţei mele
Parfumul ploii cotidiene.

E mai mult decât frumos
Cum răsună ei duios,
Cum alunecă din cer
Strălucind, aşa cum sper
Că străluce ochii mei
La-ntâlnirea mea cu ei.

E mai mult decât plăcere
Sâ-nţelegi a lor părere
Despre haină, despre pas,
Despre gură, ochi şi nas,
Despre tot ce-ating în cale,
Om, natură, animale.

E mai mult decât plăcere
Să vorbeşti non-stop cu ele!
E mai mult decât frumos
Să-i priveşti cum urcă-n jos
Făcând schimb cu aburi care,
Evadând din închisoare, (pământ)
Coborând în susul cer,
Salută frumos din el.

E mai mult decât există,
E o ploaie ce rezistă
Fie-n sufletele noastre,
Fie-n haine(le) norocoase.

Nuntă?

Ticăia-n urechea fetei;
orele se tot scurgeau.
Neclintită-n faţa treptei,
ea privea cum toţi plângeau.
Pletele-i cădeau pe faţă,
umbrele o-mbătrâneau,
chipul său era în ceaţă.
Orele se tot scurgeau.

Îmbrăcat în haină albă,
neclintit în balta lui,
îşi dorea să aib-o valvă (de rezervă)
în locul glontelui.

Ea-şi privea mirele roşu
şi-ncerca din loc s-o ia.
Şi-ar fi reuşit s-ajungă lângă el şi ea
dacă n-ar fi doborât-o glontele ce o urmărea.

Amândoi erau zăcuţi pe spate,
cu privirile drogate.
Ar fi trebuit cumva
să-şi jure iubire veşnică,
să facă ceva.

Dar amândoi tăceau,
pluteau peste cadavre,
se minunau de ei, plângeau,
se tot îndepărtau de trup,
se risipeau în altă parte,
se căutam pentru ultimul sărut.

Şi au fugit, fugit tot mai departe.

Mai

Regăseşte-mă-n mâinile tale
Ori şterge-mă, să merg pe altă cale.

Sau dacă vrei, mai lasă-mă un ceas
Să te ascult, să-ţi fur din glas.
Mai lasă-mă puţin prin palme
S-alunec prin şanţurile sale.
Mai ţine-mi căldură un timp,
Căci deja mi-e frig, deja nu o mai simt.
Mai varsă-ţi privirea peste trupul meu,
Mai cântă-mi despre suflete mereu,
Mai strânge-mă pân' oi afla
Ce se află-n mine: Iubire ori ura ta.

Mai zboară-mă prin vise,
Pictează-mă, trăieşte-mă cu fise,
Mai spune-mi cele zise,
Respiră-mă, căci trebuie să ai
Oxigen impur, ce fără să vrei, altora îl dai.

Dansează-mă, croieşte-mă şi-oi fi
Nimic şi tot ce ţi-ai putea dori.

Mai fă-o pentru mine înc-odată,
Căci timpul nu se-opreşte şi nu iartă.