Am crezut că sunt prea mare
să-ţi mai scriu felicitare.
Am crezut că n-aş putea
să îţi dăruiesc ceva
făcut chiar de mâna mea.
Dar am vrut atât de tare
să vezi că deşi sunt mare,
încă îmi găsesc cuvinte
simple, dar cu care
să-ţi demonstrez, mămică
faptul că nimic nu strică
să îţi scriu de ziua ta,
cu mâna mea, povestea
mea, a ta şi-a tuturor
mamelor, femeilor.
Am vrut să-ţi arăt că-n mine
semntimentul de iubire
e păstrat, e pentru tine.
Şi am vrut să-ţi spun c-aş vrea
să fii veşnic mama mea.
Am venit să-ţi spun că-mi place
tot ce-nsemni, tot ce te face
să zâmbeşti; căci vreau să ştii:
când zâmbeşti, eşti mai frumoasă decât ai vrea să fii.
Dacă mâine aş putea
să îţi dăruiesc ceva,
nu ţi-aş dărui lalele;
nu ţi-aş dărui nici stele.
Nu ţi-aş dărui de teamă
să nu te confund cumva
cu o stea sau c-o lalea.
Tot ce-aş face-ar fi să-ţi scriu
că te iubesc şi că vreau să fiu
mereu, oriunde s-ar putea,
veşnicu-ţi alăturea.